Parintii mult prea structurati, prea implicati in vietile academice ale copiilor lor le-ar putea face mai mult rau decat bine.Asta spune Bill Deresiewicz, autor al Oaia Perfecta: Educatia gresita a Elitei Americane si Calea catre o Viata plina de Satisfactii. Acesta scrie ca „[pentru studentii] urmariti toata viata de frica esecului – de multe ori, in prima instanta, de teama ca parintii sa nu ii vada nereusind in viata – costul faptului ca raman in urma, chiar si temporar, nu numai ca incepe sa se concretizeze, dar devine existential.”
Am vazut daunele create si am auzit destule povesti. Cand eram in facultate, discutam cu alti studenti despre sperantele, visurile lor si ce isi doreau cu adevarat sa faca in viata. Cele mai frecvente raspunsuri erau de genul parintii vor ca eu___.
Acestia erau copiii acelor parinti care pun fiecare detaliu la punct, care seteaza telurile extrem de sus si care le furau libertatile emotionale si intelectuale. Stand acolo, imi povesteau despre situatiile lor de un succes iesit din comun, timp in care realizau cat de nefericiti erau cu vietile lor.
In 2013, au inceput sa apara stiri ingrijoratoare in privinta sanatatii mentale a studentilor din facultati.
Un anumit studiu din anul precedent i-a atras atentia lui Charlie Gofen, fostul director al Scolii Latine din Chicago. Conversand prin email cu un coleg, Gofen i-a mentionat statisticile descoperite in respectivul studiu. L-a intrebat, „Crezi ca parintii elevilor de la scoala noastra ar prefera sa isi vada copiii depresivi la Yale sau fericiti la Universitatea din Arizona?”
Colegul sau a raspuns, „Parerea mea este ca 75 la suta din parinti ar prefera sa isi vada copiii depresivi la Yale. Parintii considera ca elevii isi pot indrepta starile emotionale pana ajung la varsta de 20 de ani, dar nimeni nu s-ar putea intoarce atat de usor sa isi reia studiile la Universitatea Yale.”
Studiul din 2012 a inclus peste 4.7 milioane de studenti din 400 de campusuri. 95% dintre directorii centrelor de indrumare din cadrul respectivelor campusuri raportau ca numarul de studenti care prezinta probleme psihologice grave ridica din ce in ce mai multe semne de intrebare si motive de ingrijorare.
70% dintre reprezentanti au spus ca numarul de studenti afectati de tulburari psihologice a crescut in ultimul an si au raportat ca 24.5% dintre acestia administrau medicamente psihotrope.
In 2013, Asociatia Universitatilor Americane pentru Sanatate a demarat o noua cercetare. Chestionand aproximativ 100 000 de studenti din 153 de campusuri diferite, s-a putut face o evaluare a starii lor de sanatate. Acesti studenti au fost intrebati despre experientele personale si intr-un anumit stadiu dintr-o perioada de 12 luni:
• 84.3% se simteau acaparati de volumul de munca
• 60.5% se simteau foarte tristi
• 57.0% se simteau foarte singuri
• 51.3% se simteau coplesiti de anxietate
• 8.0% se gandeau foarte serios la suicid
Scolile studiate includeau campusuri din toate cele 50 de state si variau de la mici colegii liberale de arta pana la facultati importante din Ivy League. Problemele ce tineau de sanatatea mentala si care prezentau un motiv de ingrijorare nu au fost semnalate doar in facultatile de renume, ci peste tot.
Putem observa ca acest fenomen afecteaza studenti din sute de scoli de ranguri diferite. Se pare ca tulburarile ce tin de sanatatea mentala nu au aparut datorita volumului de munca impus de o scoala elitista, ci datorita unor aspecte din copilarie.
Totusi, este grija exagerata a parintilor cauza pentru inmultirea problemelor de sanatate mentala? Desi nu exista studii care sa dovedeasca respectiva cauzalitate, anumiti factori au demonstrat o oarecare corelatie.
Profesorul in psihologie de la Facultatea Keene State, Neil Montgomery, a demarat un studiu in 2010, in care a implicat 300 de studenti de anul I de pe intreaga suprafata a Statelor Unite. A descoperit ca studentii cu parinti elicopter erau cei care se straduiau cel mai mult sa faca fata problemelor mentale.
„Avem o persoana dependenta, vulnerabila, foarte constienta de sine, afectata de anxietate, impulsiva si care nu este deschisa in fata unor idei sau actiuni noi; acestea sunt caracteristicile ce vor forma succesul unui student de facultate?”, spune Montgomery. „Nu, nu chiar; la sfarsitul zilei este, de fapt, o poveste foarte trista.”
Montgomery a adaugat ca acei studenti care nu erau monitorizati constant de niste parinti implicati excesiv in vietile lor, numiti si liberi-hoinari, prezentau mult mai putine astfel de caracteristici.
Un studiu din 2011, efectuat de catre Terri LeMoyne si Tom Buchanan la Universitatea din Tennessee, a dezvaluit ca studentii cu parinti elicopter prezinta sanse mai mari de a se afla sub tratament medicamentos pentru anxietate, depresie sau chiar ambele.
Un studiu din 2012, la care au participat 438 de studenti de facultate si care a fost publicat in Jurnalul Adolescentei, a aratat ca, „dovezile initiale in privinta acestei forme de crestere invaziva au fost corelate cu maturizarea problematica…prin limitarea oportunitatilor tinerilor adulti de a practica si forma abilitati importante, necesare pentru dezvoltarea unor adulti dependenti de ei insisi.”
Noile date confirma ca putem dauna starii mentale a copiilor daca le cerem atat de putin cand vine vorba de abilitatile pe care le vor folosi in viata, dar atat de mult cand vine vorba de mentinerea unor planuri academice pe care noi le-am setat pentru ei.
Psiholog si autoare a cartii Printul Privilegiilor, Madeline Levine, crede ca exista 3 cai prin care implicarea excesiva poate cauza, fara stiinta, daune psihologice:
1. Atunci cand facem pentru copii ceea ce ei pot face singuri.
2. Atunci cand facem pentru copii ceea ce ei pot face aproape singuri; si
3. Atunci cand comportamentul nostru in privinta cresterii lor este motivat de propriul ego.
Acum, nu vreau sa intelegeti ca v-as spune sa nu fiti niciodata acolo pentru copiii vostri sau ca ei ar trebui sa se descurce de unii singuri. Stiu ca va iubiti copiii si ca va doriti tot ce este mai bun pentru ei. Problema este ca nu ii puteti proteja de tot ce se afla in lume si nu le puteti trai vietile in locul lor.
Dezvoltarea abilitatilor de viata reprezinta o parte naturala din procesul de crestere si daca le furati si acest lucru, nu vor trece niciodata prin experientele normale pentru un adult. Va vor cere mereu sa le rezolvati problemele si atunci cand le veti spune sa se comporte precum niste adulti, ei bine, s-ar putea sa nu stie ce sa faca cu aceasta afirmatie.
Cercetarile arata ca trairile proprii reprezinta o parte vitala pentru mentinerea sanatatii mentale a unei persoane.
Daca va doriti sa faceti mai mult bine decat rau, incetati sa le mai spuneti copiilor cum sa isi rezolve problemele si cum sa isi traiasca vietile. In schimb, intrebati-i cum vor aborda diferite situatii si incurajati-i sa devina mai creativi. Inca puteti ramane in spatele cortinei pentru a-i sustine, dar va rog, pentru sanatatea mentala a copiilor vostri, lasati-i pe ei sa isi dea seama ce trebuie sa faca.
Ma bucur ca am descoperit acest articol, mi-a deschis ochii asupra aspectelor mai putin cunoscute ale universului cafelei. O lectura captivanta si educativa.
Informatiile despre ritualurile traditionale legate de cafea sunt fascinante. Este uimitor cum aceasta bautura a fost integrata in diferite culturi din intreaga lume.
Sunt impresionata de diversitatea metodelor de preparare a cafelei prezentate in articol. Nu stiam ca exista atat de multe moduri de a savura aceasta bautura.
Articolul este foarte bine documentat si ofera informatii valoroase despre istoria cafelei. Este interesant de citit cum a evoluat consumul acestei bauturi de-a lungul timpului.